Covid-19 a pus ghearele pe aproape tot ce înseamnă competiţii sportive şi predă lumii o lecţie despre suferinţă, răbdare şi solidaritate.
Acest blocaj temporar nu trebuie să fie perceput ca o perioadă în care se pune lacătul pe uşă şi aşteptăm să treacă criza. Trebuie să respirăm adânc, să ne adunăm şi să începem să facem un lucru pe care tot îl amânăm şi anume să ne facem ordine şi curăţenie pentru a putea revitaliza sportul românesc. Altfel spus, ne lipseşte viziunea în ceea ce priveşte activitatea fizică şi sportul, iar acum ar fi un moment bun să venim cu ea.
De unde să începem? În primul rând, putem să începem de la lucruri simple şi putem să preluăm modelul altor state din Europa. De exemplu, aproape toate ţările din Europa au transmis un mesaj către populaţie să facă mişcare în casă şi au subliniat importanţa acesteia pentru un sistem imunitar echilibrat. În România, populaţia a fost îndemnată să stea în casă şi atât. Am dat acest exemplu banal pentru a evidenţia interesul scăzut din partea Ministerului Tineretului si Sportului cu privire la activitatea fizică. Pe de altă parte, foarte multe organizaţii private, federatii, antrenori şi sportivi au îndemnat cetăţenii la mişcare şi le-au arătat cum să facă mişcare între patru pereţi. Acest lucru arată că nevoia de mişcare există la nivelul populaţiei, însă nu există un catalizator.
Mai mult, Marea Britanie face paşi suplimentari pentru a ajuta sportul şi activitatea fizică printr-un pachet de 195 de milioane de lire sterline. Au stabilit şi patru linii de acţiune: (1) un fond comunitar de urgenţă în valoare de 20 de milioane de lire sterline, care va fi deschis pentru cluburi şi organizaţii sportive; (2) un fond de 5 milioane de lire sterline pentru partenerii existenţi, care desfăşoară acţiuni privind activitatea fizică; (3) un fond de 55 de milioane de lire sterline pentru a finanţa modalităţi noi şi inovatoare de a menţine oamenii activi şi pentru a veni în ajutorul afacerilor care vor fi nevoite să se adapteze schimbărilor; (4) 115 milioane de lire sterline pentru 100 de organizaţii care să se ocupe de activitatea fizică a cetăţenilor pentru a fi siguri că vor rezista pe timp de criză. Nu în ultimul rând, autorităţile din Marea Britanie intenţionează să asigure şi un cashflow în domeniul sportului prin eliberarea a 50% din premiile de anul viitor.
Acest lucru este posibil în Marea Britanie NU pentru că au mai mulţi bani faţă de România, ci pentru că înţeleg rolul activităţilor fizice pentru sănătatea cetăţenilor şi importanţă ecosistemului creat în jurul acestuia. Spre deosebire de noi, care nu avem nicio strategie, primul lucru pe care Marea Britanie l-a făcut a fost să îşi asume o viziune, care a venit cu o strategie pe fiecare sector din această industrie şi un pachet legislativ şi surse de finantare. De unde aceste surse de finanţare? Răspunsul este foarte simplu: de la Loteria Naţională şi din finanţare guvernamentală. Se poate şi în România? Sigur că da! Cu toate că ne aflăm în pragul unei crize economice există o serie de soluţii pentru a face rost de bani:
1. Pariurile sportive – astăzi nici un leu nu vine din taxele de la pariurile sportive către activitatea fizică sau sportul românesc. De ce?
2. Loteria Româna – dacă în Marea Britanie se poate, atunci se poate şi la noi. Aşa-i?
3. Taxa pe viciu – felicitări Ministerului Tineretului şi Sportului pentru că a recuperat suma de 0,5 din aceasta taxă care revine sportului. Dacă doar o pătrime a fost alocata COSR-ului, conform celor spuse de domnul ministru Ionut Stroe, atunci rămân la dispozitie suficienţi bani pentru demararea unui program.
Consider că România poate să-şi asume un program similar cu cel adoptat de Marea Britanie, însă este nevoie de dorinţă, curaj şi pricepere. În situaţii exceptionale trebuie măsuri exceptionale, asumate şi puse în practică de oameni curajoşi şi pricepuţi.
