„Învăţământul universitar şi sportul de performanţă sunt în suferinţă în România de astăzi”, spunea preşedintele Klaus Iohannis în anul 2015, în contextul ceremoniei pentru lansarea oficială a proiectului „Candidatura României pentru Universiada de Vară 2021”
Se apropie Jocurile Olimpice şi, pe lângă faptul că România nu va organiza Universiada de Vară, situaţia actuală din sportul românesc este mult mai dezastruoasă făţă de acum 6 ani. Cel mai probabil, Olimpiada din Tokyo de anul acesta va aduce, pe lângă un anunţat eşec, şi o mare dezbatre despre sportul românesc şi cum România nu a făcut nimic pentru a revitaliza acest domeniu. În acest timp Croatia, Ungaria vor obţine rezultate remarcabile la olimpiadă şi vor pregăti următoarele competiţii sportive. Vă aduc aminte că acelaşi lucru s-a întâmplat şi după Olimpiada de la Rio de Janeiro din 2016, unde ţara noastră a obţinut un ruşinos loc 47, cel mai slab rezultat din întreaga istorie a participării României la Olimpiadele moderne.
Discuţii, discuţii şi iar discuţii, cu toate că resurse umane şi financiare avem, cu toate că oameni dornici de implicare avem, cu toate că istoria ne obligă să facem performanţă…CEVA NU FUNCŢIONEAZĂ! Politicul este rupt de realitatea din România! Politicul este rupt de agenda cetăţenilor! Politicul trăieşte în turnul de fildeş al indolenţei! Fie că vorbim de PNL, de PSD, de USR sau de oricare alt partid din România, cu toţii au lucruri mult mai importante de făcut. Care sunt aceste lucruri? Sănătatea populaţiei, nu pare să fie, în contextul în care oamenii din România mor cu zile aşteptând să fie trataţi în spitale. Ar putea fi educaţia, însă şi aici pare că trăim în evul mediu, cu toalete în fundul curţii, în care nici un câine nu ar avea curajul să intre. Sau poate că este infrastructura. Îmi cer scuze… acum, când scriu, îmi dau seama de faptul că politicienii românii sunt străini de acest termen şi, totuşi, când mă gândesc la autostrăzi, pentru că drumurile din România îţi permite acest lux, îmi vin în minte vorbele lui Traian Băsescu cum că poporul român nu are nevoie de autostrăzi. Cred că fostul preşedinte a fost vizionar, iar când a spus acest lucru s-a gândit să apere România de coronavirus. Nu sunt autostrăzi şi românii plecaţi în afară ajung mai greu în ţară. Este şi acesta un mod de prevenţie, moştenit de la Ştefan cel Mare, pe stilul arde tot şi otrăveşte fântânile. Să ne ferească Dumnezeu de o epidemie în România pentru că ceea ce s-a întâmplat la Colectiv o să trăim în fiecare spital din ţară, iar soluţia cu bolnavii duşi în afara tării pentru tratament nu mai există pentru că nu mai ai unde să-i duci.
Scriu aceste lucruri pentru că m-am săturat de indolenţă, pentru că m-am săturat de vorbe şi pentru că m-am săturat să fie promovaţi incompeneţi pe funcţii de conducere. Toate acestea au legătură între ele şi afectează, atât sportul, cât şi sănătatea, educaţia, mediul şi lista poate continua. Atât timp cât un „băiat de bani gata” sau „fata lu’ tata” ucide pe cineva pe trecerea de pietoni, cu o maşină pe care în veci nu şi-ar fi permis să şi-o cumpere din munca lui, şi scapă cu basma curată sau se încearcă acest lucru, atunci suntem condamnaţi la fel cum sunt şi copacii în faţa drujbelor fără somn.
Totuşi există speranţă, totuşi există putere, totuşi există credinţă să ne trezim din acest somn de moarte, să ne trezim din acest somn al indolenţei, să ne trezim din acest somn al nepăsării. Da, suntem martori la acest lucru în fiecare zi. Vedem cum oameni simpli fac lucruri minunate, fie că este vorba de construcţia unui spital privat sau fie că este vorba de un animal aflat în suferinţă şi care este tratat cu toată dragostea. Fac un apel să ne trezim şi să acţionăm, atât în sport, cât şi în toate domeniile. Specialişti avem, resurse avem, soluţii avem, mai avem nevoie să şi acţionăm!
În ceea ce priveşte sportul, pentru că la acest domeniu mă pricep, chiar dacă Olimpiada bate la uşă, putem începe din acest moment reconstrucţia şi să nu mai ratăm viitorul sportului românesc. Un prim pas este să revitalizăm sportul universitar, iar federaţiile de Handbal, Atletism, Rugby şi Baschet şi-au exprimat deja dorinţa să organizeze competiţii pentru tinerii aflaţi în intervalul 19-23 de ani. De asemenea, au fost finalizate alegerile pentru rectori şi va urma o perioadă de stabilitate. Astfel, consider că putem să ne apucăm de treabă chiar din acest moment. Ce ziceţi „dragii noştri” aleşi, pare o idee bună? Ne apucăm de treabă?
